Edmund Emil KEMPER

Primele crime au avut loc pe data de 7 mai 1972; victime au fost Anita Luchese si Mary Ann Pesce, două studente de la colegiul de stat Fresno din Berkeley. începutul anilor şaptezeci era o perioadă în care autostopul era încă destul de sigur şi studenţii din toate colegiile din Statele Unite foloseau acest mijloc tradiţional de transport. Dar a fost o zi foarte nefericită pentru ele, căci cel care s-a oferit să le ducă cu maşina a fost Edmund Kemper, bărbatul care, în curând, avea să dea autostopului un foarte periculos renume.

Ameninţate de Kemper cu pistolul, Anita şi Mary Ann au fost duse într-un defileu împădurit, ucise cu lovituri violente de cuţit si apoi cadavrele au fost violate, înainte de a fi aduse înapoi în portbagajul maşinii lui Kemper, la acesta acasă.

Pe data de 14 septembrie, Aiko Koo, o elevă japoneză de liceu în vârstă de cincisprezece ani, făcea autostopul. Kemper a dus-o în munţi, cu pistolul la tâmplă, iar acolo â sufocat-o, a comis un act de necrofilie si apoi s-a întors acasă cu cadavrul decapitat. După ce a comis mai multe acte sexuale cu cadavrul fără cap, Kemper l-a tăiat în bucăţi pe care apoi le-a transportat, pentru a le îngropa în munţi, lângă Boulder Creek.

Cynthia Schall a fost cea de a treia victimă-şcolăriţă a lui Kemper si, după ce a împuşcat-o mortal şi a abuzat de trupul ei, l-a tăiat în bucăţi în baie şi apoi a aruncat totul de pe înălţimile stâncoase de la Carmei.

Această serie, care începuse să fie cunoscută drept „crimele şcolare", a continuat la numai o lună de la moartea Cynthiei Schall, când Rosalinda Thorpe şi Alice Luis au fost luate din campusul de la Santa Cruz în seara zilei de 5 februarie 1973, după ce Kemper se oferise să le ducă acasă. Pe drum a scos pistolul şi, fără a fi în nici un fel provocat, le-a împuşcat pe fete în cap, acolo unde se aflau. Kemper a oprit maşina, a dus cadavrele în portbagaj si a plecat spre casă. Din nefericire, mama lui Kemper se afla acolo, aşa că a fost obligat să efectueze decapitarea pe când cadavrele se aflau încă în portbagaj. În dimineaţa următoare a tăiat mâinile lui Alice Luis si apoi a aruncat trupurile mutilate în canionul Eden din Alameda, unde au fost găsite la mai mult de o săptămână după aceea.

Duminica de Paşti, 1973. Prezenţa mamei sale în casă devenise, evident, un obstacol în calea libertăţii lui Kemper de a ucide, de a viola şi a mutila; aceasta a fost ziua în care el i-a crăpat capul cu un ciocan de lemn, i l-a tăiat si a ascuns restul trupului. Apoi a invitat-o la ceai pe prietena sa, Sarah Hallett, pe care a lovit-o cu o cărămidă în cap, a strangulat-o si a decapitat-o, după care a comis un act sexual cu restul cadavrului, înainte de a pleca de acasă în maşina domnişoarei Hallett.

Era limpede că Edmund Kemper îşi pierdea forţele; se părea că pofta sa de a ucide se apropia de sfârşit. N-a încercat în nici un fel să se ascundă, n-a încercat să se deghizeze - lucru care ar fi fost, oricum, dificil pentru un bărbat de doi metri înălţime şi o sută douăzeci si şapte de kilograme greutate - ori măcar să-şi schimbe numele. Iar atunci când toate încercările de a-l găsi s-au soldat cu un eşec, Kemper a telefonat la poliţia din Pueblo, Colorado, spunând că el era ucigaşul şcolăriţelor. Desigur, poliţiştii nu l-au crezut şi numai datorită propriei sale insistenţe Edmund Kemper a fost, în cele din urmă, închis.

La procesul său, care a avut loc în Santa Cruz în aprilie 1973, Kemper a fost învinuit de opt crime şi declarat în deplinătatea facultăţilor mintale - cel puţin în sensul juridic. Cu toate acestea, s-a relevat faptul că dovedise o puternică înclinaţie către sadism chiar şi în copilărie, când exersase pentru perioadele ulterioare din viaţa sa, torturând mici animale; chiar şi părinţii săi îl descriseseră drept „ţicnit de-a binelea".

La vârsta de cincisprezece ani, Kemper îşi împuşcase bunica în cap („M-am întrebat ce-ar fi s-o împuşc pe bunica"), apoi si pe bunicul său. După aceea, Kemper îi telefonase mamei sale, pentru a-i spune că sunt morţi. Fusese internat în Spitalul Federal Atascadero si, în ciuda avertismentului categoric al medicilor, fusese eliberat în 1969 şi lăsat în custodia mamei sale.

Găsit vinovat, Edmund Kemper a cerut să fie executat, dar Curtea nu a putut face mai mult pentru el decât să-l condamne la închisoare pe viaţă - în cazul lui, într-adevăr până la sfârşitul zilelor, fără posibilitatea de a fi eliberat condiţionat.


Adauga comentariu

Trebuie sa fiti autentificat pentru a avea acces la aceasta functionalitate.
Daca nu sunteti membru al comunitatii noastre va puteti inregistra gratuit aici.

 
Autentificare
Am uitat parola
 
 
Edward Murphy despre Cautare

Intotdeauna gasesti usor ceea ce nu cauti. Iar ceea ce cauti gasesti abia in ultimul loc in care poti cauta.

 
 
Articole
Albert FISH
Hamilton Fish s-a născut în Washington, D.C., în 1870. „Alb...
Declaratia Universala a Dreptu...
  din 10 decembrie 1948   EMITENT: ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE ...
Corpus Juris
  Urmare a iniţiativei Comisiei Europene, în perioada 1995 – ...
Lege nr.303 din 2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor din 28 iunie 2004   Pub...
Codul Deontologic al Magistrat...
CAPITOLUL IDispoziţii generaleArt. 1. - Rolul Codului deontologic al magistraţ...
Lege nr. 317/2004 Republicată
privind Consiliul Superior al Magistraturii din 1 iulie 2004 Publicată î...
Lega nr.302 din 2004
  privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală ...
Lege nr.304 din 2004
privind organizarea judiciara din 28/06/2004Republicat in Monitorul Oficial, Pa...
Recomandarea (2000)19
  A COMITETULUI DE MINIŞTRI AL STATELOR MEMBRE PRIVIND ROLUL URMĂRIRII P...
Conventia Natiunilor Unite Imp...
  PREAMBUL   Statele părţi ale prezentei Convenţii,   pre...