Tînăra Gesina era o blondă cu ochi albaştri, atractivă, curtată de un lung şir de admiratori; dintre toţi, l-a ales pe Mittenberg, un bărbat chipeş, dar înclinat spre risipă. În ciuda faptului că fusese avertizată că individul era un beţiv, Gesina era hotărâtă să se mărite cu el.

În 1815 a şi făcut-o. Mariajul a fost un dezastru de la început. Mittenberg bea de stingea, în mod sigur, datorită acestui fapt, el nu-şi putea îndeplini obligaţiile conjugale. La început Gesina s-a mulţumit să şi-1 ia amant pe un tânăr pe nume Gottfried, dar, în cele din urmă, s-a gândit că-i mai bine să se descotorosească definitiv de nedoritul ei soţ. În mai puţin de o săptămână, datorită arsenicului turnat în bere, Mittenberg a ajuns în groapă. S-a presupus că moartea i s-a tras de la beţiile trase - ceea ce era, într-o oarecare măsură, adevărat!

Cu toate că Gesina era acum liberă să se mărite cu Gottfried, acesta a refuzat să-şi asume responsabilitatea creşterii celor doi copii al căror tată fusese Mittenberg. Soluţia găsită a fost cât se poate de simplă : la scurt timp, copiii îşi dormeau somnul de veci alături de tatăl lor. Când părinţii Gesinei au aflat de intenţia de măritiş a fiicei lor, s-au împotrivit şi au încercat tot ce le-a stat în puteri pen tru a-i sabota planul. Gesina avea, însă, un răspuns gata pregătit pentru astfel de sâcâieli minore; ea şi-a invitat părinţii la prânz, ca să discute pe marginea problemei, şi i-a otrăvit. Oficial, cauza morţii lor a fost atribuită unei „inflamaţii a intestinelor".

Şi totuşi, Gottfried refuza încă să zică „Da". Ca atare, în urma unei crize de ciudă, Gesina a decis că el avea să fie nu numai soţul ei, ci şi următoarea victimă. Zi după zi, ea i-a „îmbogăţit" mâncarea lui Gottfried, până când acesta a căzut la pat, cu Gesina ca unica infirmieră posibilă. Simţind mîna rece a morţii pe umăr, Gottfried a cerut un preot şi un notar, primul ca să celebreze nunta pe patul morţii, iar cel de al doilea ca să întocmească testamentul prin care îi lăsa Gesinei tot ce deţinea. Peste numai cîteva ore, Gottfried era mort şi Gesina devenise bogată.
Fratele militar al lui Gottfried a fost următoarea ei victimă, datorită faptului că obiceiurile lui o „dezgustau". Un doctor i-a atribuit moartea unei boli venerice. Militarului i-a urmat în mormânt un alt pretendent la mâna Gesinei, de îndată ce acesta i-a lăsat ei toată averea. După aceea, Gesina a plecat la Hamburg ca să-şi viziteze un creditor - şi şi-a lichidat datoria tot cu arsenic.

în 1825, Gesina Gottfried şi-a cumpărat o casă spaţioasă în Bremen, pe Polzerstrasse. Când nu şi-a mai putut achita cheltuielile de întreţinere, banca a obligat-o să-şi vândă proprietatea unui notar pe nume Rumf. Om generos din fire, Rumf n-a putut suporta ideea de a o arunca pe Frâu Gottfried în stradă şi i-a propus să rămână în casă. La numai câteva luni după aceea, doamna Rumf a născut un fiu care, după câteva zile, a murit. Moartea a fost certificată ca datorându-se „complicaţiilor naşterii". După asta, copiii lui Rumf au început să moară unul câte unul, din pricina unor boli misterioase. La începutul lui 1828, în casă rămăseseră numai Gesina, Rumf si cîţiva servitori. Cu toate că era bolnav cronic, Rumf nu-şi pierduse capacitatea de observaţie si nu era cu totul orb, ca sa nu vadă pudra albă ce părea să îmbrace practic fiecare mâncare preparată de menajeră, în martie 1828, el a dus o mostră de carne la poliţie. S-au făcut teste şi pudra s-a dovedit imediat a fi arsenic alb. Gesina Gottfried a fost arestată si acuzată de uciderea doamnei Rumf.

Gesina nu s-a apărat în nici un chip la proces, în timpul căruia a recunoscut cu mândrie crimele comise în cazurile Rumf, precum si cel puţin alte treizeci de crime . Conform celor mărturisite de ea, crimele îi dădeau o satisfacţie imensă, provocându-i un extaz asemănător unui orgasm. Găsită vinovată şi condamnată, Gesina a fost condusă pe treptele eşafodului, unde o aştepta călăul, mascat, sprijinindu-se pe coada toporului său masiv.