... continuare din pagina anterioara

Economie

Craiova a fost, de-a lungul timpului, un important târg, principala îndeletnicire fiind comerţul, întreaga istorie a oraşului fiind marcată de poziţia de nod comercial şi administrativ. Oraşul s-a menţinut ca centru comercial în care se tranzacţionau: cereale, animale, sare, piei, seu şi cervis.

Ca urmare a cerinţelor mereu crescânde ale exportului s-a înfiinţat la Craiova, în 1846, prima societate românească pe acţiuni pentru transportul cerealelor cu vaporul pe Dunăre, la Brăila.

În preajma anului 1860 în Craiova existau 4633 clădiri, dintre care 3220 case, 26 biserici, 11 şcoli, 60 fabrici-ateliere. Existau şi aproximativ 90 de stabilimente cu caracter industrial, dintre care: 12 mori, 3 fabrici de bere, 2 fabrici de gaz şi ulei, 4 tăbăcării, 2 tipografii. Statisticile înscriu existenţa la Craiova a 57,7% din numărul total al meseriaşilor din cuprinsul judeţului Dolj (1088 meseriaşi, 697 calfe şi 485 ucenici).

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Craiova era un oraş ce avea mici fabrici şi ateliere de produse chimice, maşini agricole, arte grafice, tăbăcării, textile, materiale de construcţii etc.

La 26 octombrie 1896 intră în funcţiune uzina electrica a Craiovei (cu echipamente AEG - Allgemeine Elekticitats-Gesellschaft), având o putere instalată de 310 cai-putere, şi care alimenta 365 de lămpi de pe 39 de străzi într-o retea de 30 de kilometri. Craiova a fost primul oras al tarii alimentat cu curent electric pe baza de motoare cu combustie internă.

În anul 1900, Craiova deţinea 43,1% din numărul întreprinderilor din Oltenia, cuprinzând 924 de firme (dintre care 20 aparţineau industriei mari, folosind 1078 de muncitori). În 1925, numărul firmelor încadrabile în "industria mare" se ridica la 40, iar în 1930 numărul de muncitori este de 5530.

Se afirmă şi comerţul bancar, la începutul secolului al XX-lea existând deja 6 banci şi 2 case de schimb valutar.

În perioada interbelică, oraşul, fiind situat într-o zona eminamente agrară, înaintează cu paşi prea mici pe calea industrializării. Astfel, în 1939, în Craiova existau numai 7 întreprinderi cu peste 100 de muncitori: Fabrica de postav "Oltenia", "Scrisul Românesc", Fabrica de paste făinoase "Concordia", Fabrica de pâine şi paste făinoase "Barbu Druga", "Semănătoarea", Uzina Electrică şi Fabrica de pâine "Traiul".

Singura ramura industrială ale cărei întreprinderi puteau fi comparate cu unităţi similare din alte centre ale ţării era industria artelor grafice. Cele două întreprinderi tipografice craiovene "Ramuri" şi "Scrisul Românesc" se bucurau de un bun renume în ţară şi chiar peste hotare.

Începând cu anii '60 oraşul devine un puternic centru industrial; se dezvoltă industria constructoare de maşini si utilaje, de avioane, industria chimică, alimentară, uşoară, a materialelor de construcţii, industria electrotehnică, industria extractivă şi industria energetică.

Dupa decembrie 1989, s-a remarcat o scădere a producţiei în domeniul industrial, totuşi industria continuă să reprezinte ramura de activitate cu mare pondere în economia oraşului (70%).

În perioada ulterioară revoluţiei se înregistrează progrese reale în dezvoltarea serviciilor de telecomunicaţii, a serviciilor bancare şi de asigurări, a serviciilor de consultanţă în afaceri (CDIMM, Centrul Româno-American). La nivelul judeţului are loc o creştere spectaculoasă a numărului de firme mixte şi a valorii capitalului investit. Raportându-ne la mărimea capitalului străin investit, dupa Coreea de Sud (care a investit în Daewoo Automobile Romania), cel mai mare volum de investiţii provine, în ordine descrescătoare, din: Italia, Belgia, Austria, Germania, Elveţia, Grecia, Israel).

Populaţia ocupată actual - de circa 110.000 persoane - se repartizează astfel: 38% în industrie, 15% în comerţ şi reparaţii, 10% în transporturi şi depozitare, 8% în învăţământ şi 5,7% în domeniul medical.

Craiova este şi nod feroviar cu staţie de triaj în vestul oraşului (Craiova Triaj).